Cetatea de la Căpâlna este amintită la sfârșitul sec. al XIX-lea de către Téglás Gàbor, care a considerat-o de la început ca fiind dacică. O descriere mai amănunţită, semn că multe dintre zidurile cetăţii se aflau la suprafaţă, a fost făcută la începutul sec. XX de către Halavátsy Gyula. Acesta menţionează numeroase obiecte descoperite care au intrat într-o colecţie particulară din Sebeş.
Primele săpături arheologice au fost realizate în 1939, urmate de alte două campanii din anii 1942 şi 1954, sub conducerea lui M. Macrea şi I. Berciu. Au fost cercetate atunci unul din valurile de pământ care barează drumul de acces, turnul-locuinţă, parţial construcţiile de pe platou şi s-au efectuat sondaje pe terasele din afara fortificaţiei.
În următoarele campanii arheologice (1965-1967, 1982-1983), coordonate de H. Daicoviciu, au fost investigate ambele valuri de pământ ale cetăţii, s-a dezvelit turnul de la intrare şi cea mai mare parte a zidului de incintă.