Stânca Pietrei Roşii, ascunsă între munţi, a atras încă din secolul al XIX-lea atenţia erudiţilor şi a amatorilor de antichităţi, care menţionează obiecte antice şi ruine, dar şi lăcomia căutătorilor de comori.
Primele evaluări ştiinţifice realiste ale obiectivului i se datorează lui Finàly Gàbor, care, la începutul secolului XX, întreprinde acolo şi primele săpături. El observă similitudinile dintre aspectul turnurilor cetăţii de piatră cu imaginile de pe Columna lui Traian, dar şi legătura dintre amplasamentul fortificaţiei şi ruinele de la Grădiştea de Munte.
Aceeaşi realitate topografică şi arheologică este subliniată şi de profesorul clujean D. M. Teodorescu, care întreprinde primele cercetări de teren sistematice în întreaga regiune în 1921.
Sub conducerea profesorului C. Daicoviciu au fost întreprinse săpături arheologice în cetatea de la Piatra Roşie (în 1949), publicate într-un studiu monografic în 1954. Tot atunci au fost făcute câteva sondaje în fortificaţiile liniare de la Cioclovina-Ponorici.
La începutul anilor 2000, pregătind reluarea cercetărilor sistematice, colectivul ştiinţific condus de profesorul I. Glodariu întreprinde săpături de mică amploare în cetate, totodată degajând o parte dintre construcţiile de piatră înecate de vegetaţie şi aluviuni.