Cercetare

După cucerirea romană şi retragerea trupelor romane de la Sarmizegetusa, locurile au rămas pustii. Oamenii din zonă, însă, au revenit mereu la ruinele care, treptat, au intrat în conştiinţa colectivă.

Descoperirile de comori au stârnit periodic interesul localnicilor pentru vechile monumente şi au adus vestigiile în atenţia învățaților.

În aceleași condiții, la începutul secolului al XIX-lea, administraţia austriacă a întreprins căutări sistematice de urme materiale antice la Sarmizegetusa. Acest moment marchează începutul unei noi epoci în cunoaşterea monumentelor din Munții Orăştiei.

Începând cu anii ’20 ai secolului XX, profesori de la Universitatea din Cluj-Napoca, unii dintre ei directori ai Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, au dezvoltat un program de cercetări arheologice sistematice ale Munţilor Orăştiei. Ies în evidenţă numele lui Dimitrie M. Teodorescu sau mai târziu Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, Ion Horaţiu Crişan sau Ioan Glodariu. Acestora şi multor altora li se datorează aducerea în faţa marelui public a monumentelor de acolo şi a contextului istoric în care ele au fost construite.

În 2012 a debutat Programul Multianual de Cercetări Arheologice din Munţii Orăştiei, finanţat de către Ministerul Culturii din România și coordonat de către Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. El are în vedere investigarea cu metode şi mijloace moderne a întregii zone, publicarea ştiinţifică şi valorificarea, pentru marele public, a rezultatelor cercetărilor. Este vorba de cel mai important proiect arheologic din România până în prezent.