Obiective arheologice

Fortificaţia

Cetatea de la Piatra Roşie are două incinte juxtapuse; prima este amplasată pe platoul superior, iar a doua pe versantul de est amenajat, în prealabil, al înălţimii. Două turnuri izolate supravegheau în antichitate drumul de acces.

Fortificaţia a fost ridicată în două etape, folosind două tehnici diferite. Incinta I (aflată pe platoul din vârful stâncii) a fost construită după ce terenul a fost îndreptat şi terasat.

Planul cetăţii de la Piatra Roşie este unul rectangular, având turnuri de colţ (inclusiv un turn al porţii) şi un turn de curtină, amintind de arhitectura forturilor elenistice. Intrarea în incintă, prin turn, era marcată de scări monumentale şi de un portal cu boltă, construit din blocuri profilate. În timpul cercetărilor din 1949 au fost descoperite câteva ţinte din fier care erau, probabil, bătute în lemnul porţii, pentru a o întări, dar şi pentru a o împodobi. Aspectul monumental al intrării în cetate era subliniat de drumul pavat cu dale de calcar, care conducea spre turnul porţii. Din această primă fază de construcţie datează cetatea patrulateră şi turnurile avansate, care asigurau un aliniament de apărare în adâncime.

Construcțiile defensive sunt formate din blocuri de calcar fasonat, aşezate în ziduri groase de 3 m. Structura lor, inspirată din tehnica de construcţie elenistică, este următoarea: au fost construiţi doi pereţi paraleli din piatră cioplită (paramenţi) legaţi între ei cu bârne de lemn fixate în blocuri cu lăcaşuri adaptate. Spaţiul dintre cei doi paramenţi a fost umplut cu pământ şi piatră compactate (emplecton). Bârnele de lemn transversale care legau cei doi paramenţi asigurau coeziune şi durabilitate. O asemenea soluţie tehnică ducea la obţinerea unui zid masiv, stabil şi rezistent la eventualele lovituri din partea maşinilor de război; în acelaşi timp, se realiza o importantă economie de piatră de construcţie. Nivelul superior al turnurilor a fost construit din cărămizi aşezate pe un „parter” din piatră cioplită.

Incinta a II-a, realizată ulterior, este constituită dintr-un zid de pământ, piatră şi lemn de formă patrulateră, care include cele două turnuri avansate preexistente. Pe terasele artificiale din interior se aflau construcţii care încă aşteaptă să fie cercetate. Înălţimea zidurilor, în antichitate, poate fi estimată la aproximativ 5-6 m, iar cea a turnurilor era probabil ceva mai mare. Nu se ştie cu precizie care era înfăţişarea părţii superioare a zidurilor (coronamentul). C. Daicoviciu presupunea existenţa unor platforme din bârne de lemn, însă nu este exclusă nici existenţa crenelurilor, foarte utile în timpul luptei.

Datele existente par să indice funcţionarea cetăţii cel puţin începând cu a doua jumătate a secolului I a. Chr. şi, probabil, până la cucerirea romană. În mod tradiţional, după criterii cultural-istorice, incinta I a fost datată în prima parte a acestui interval, în timp ce extinderea fortificaţiei (incinta a II-a) a fost plasată în perioada imediat anterioară războaielor daco-romane. Sfârșitul cetății, din aceleași motive, a fost legat de cucerirea romană.

Analiza descoperirilor arată că o perioadă de înflorire a cetăţii a fost secolul I a Chr. şi începutul veacului următor.

Anumite descoperiri indică ocuparea sitului în evul mediu timpuriu.

 

Edificii de cult

În sectorul nordic al platoului superior, în afara zidurilor, a funcţionat pentru un timp un templu (tip aliniament de coloane din lemn ridicate pe baze din calcar) din care se mai păstrează astăzi câteva plinte (discuri de piatră). Este probabil ca el să fi fost dezafectat, la un moment dat, pentru a face loc celor două clădiri cu încăperi multiple, a căror destinaţie nu este încă cunoscută.

 

Construcţii / amenajări civile

Marea clădire cu pridvor, în formă de absidă, de pe platoul superior ocupă o bună parte din suprafaţa utilă a Cetăţii I, ceea ce demonstrează locul central şi importanţa ei. Construită din bârne de lemn, aşezate pe baze din blocuri de piatră, ea era probabil locuinţa stăpânului cetăţii, după cum par să indice obiectele descoperite acolo.

Drumul pavat cu dale de calcar traversează incinta II, urcă înspre intrarea în incinta I, iar o ramură îngustă a lui se îndreapta înspre construcţia cu absidă de pe terasa I.

Construcţia cu absidă de pe prima terasă a fost construită din bârne amplasate pe baze din piatră. Descoperirea în încăperea semicirculară a discului din fier forjat („scutul de la Piatra Roşie”), bogat împodobit, ar putea sugera funcţionalitatea religioasă a edificiului. Specificul activităţilor rituale din antichitate arată adesea că nu exista întotdeauna o distincţie clară între cele două laturi ale existenţei – sacrul şi profanul.