Fortificaţie
Fortificaţia dacică avea o suprafaţă de cca. un hectar şi era amplasată aproximativ în centrul aşezării. Zidurile sale au fost ridicate după o tehnică de inspiraţie elenistică: două paramente din blocuri de calcar între care venea o umplutură de pământ şi micaşist (roca locală). Ulterior, în perioada romană, fortificaţia a fost extinsă şi a ajuns la dimensiunile observabile în prezent pe teren. Ea are forma unui trapez neregulat cu o suprafaţă de 3 hectare. Zidurile se păstrează pe o înălţime de 1-1,5 m şi au o grosime în general de 3 m. În componenţa lor sunt vizibile numeroase piese arhitectonice refolosite de la edificiile religioase dacice. Accesul, în ultima fază, se făcea prin trei porţi dispuse în partea de vest, de est şi de sud.
Edificii de cult
Cercetările arheologice s-au soldat cu descoperirea a şapte temple (două circulare, cinci patrulatere), unele dintre ele cu mai multe faze de funcţionare, a unui altar şi a unui drum pavat cu lespezi de calcar ce asigura accesul dinspre cetate spre zona sacră. Ele sunt grupate pe două mari terase: a X-a, respectiv a XI-a. Cele două terase sunt susţinute de ziduriImageImageImageImage care au o înălţime neobişnuit de mare, de cel puţin 10 m pe unele segmente.
Din structura templelor a rămas doar o mică parte, ele fiind distruse în cursul războaielor cu romanii. Totuşi, elementele arhitectonice care s-au păstrat vorbesc de la sine despre o arhitectură religioasă monumentală, unică în lumea dacică. Cele mai multe dintre temple erau prevăzute cu baze (plinte) din calcar sau din andezit care susţineau coloane din lemn. Templul mare de andezit de pe terasa a X-a urma să aibă coloane din piatră, dar conflictele de la începutul secolului al II-lea p. Chr. au împiedicat terminarea sa. Tamburii de coloană aferenţi lui au rămas răspândiţi în diverse puncte ale zonei sacre sau au fost folosiţi pentru extinderea fortificaţiei.
Cel mai important ritual religios, sacrificiul, se desfăşura pe altarul de andezit de pe terasa a XI-a. Unic în Dacia până în prezent, altarul impresionează prin dimensiunile sale monumentale, prin atenţia deosebită acordată prelucrării şi asamblării pieselor din structura sa.
Construcţii / amenajări civile
Atât în cartierul civil de vest, cât şi în cel de est au fost identificate urmele unor locuinţe, anexe ale lor şi ateliere meşteşugăreşti, în principal ateliere de făurărie.
Locuinţele descoperite la Grădiştea de Munte ies în evidenţă prin planul lor aparte şi prin inventarul deosebit de bogat. Poate fi menţionată în acest sens locuinţa poligonală compusă din parter şi etaj, aflată în cartierul civil de vest, în spaţiul căreia au fost găsite numeroase unelte din fier, vase ceramice pictate cu motive vegetale şi zoomorfe, obiecte din bronz, precum şi binecunoscutul vas cu ştampilele DECEBALUS / PER SCORILO.
În cartierul civil de est a fost identificat cel mai mare atelier metalurgic cunoscut în Dacia. Pe o terasă cu o suprafaţă de cca. 800 m2 au fost observate urmele incendiate ale unei construcţii din lemn care adăpostea două instalaţii de forjă. În interior s-au aflat unelte specifice făurăriei (nicovale, cleşti, baroase etc.), dar şi piese în curs de prelucrare. În apropierea atelierului, arheologii au descoperit zeci de lupe din fier, cu o greutate totală de cca. o tonă.
Descoperirea unor instalaţii de captare şi de distribuţie a apei ilustrează, la rândul său, standardul ridicat de viaţă al locuitorilor capitalei Regatului Dac. Adesea, apa era transportată pe distanţe mari prin intermediul unor conducte din tuburi de lut ars, similare celor din mediul greco-roman.